My macaron-baking-frenzy continues. N-am epuizat inca stocu de albusuri si cred ca mai urmeaza o tura si azi.

Ajunsa acasa dupa munca, am trecut la treaba direct, fara sa ma mai lungesc prin pat ‘numa 5 minute’ si fara sa mai fac si altceva de mancare (greseala mea, da’ cine verifica sa vada daca are gaz inainte sa gateasca?). Mi-am cernut ingredientele, 50 g faina de migdale (cernuta si uscata pe calorifer peste noapte), 100 g zahar pudea si 15 g cacao. Le-am amestecat si le-am dat deoparte.

Am cantarit albusurile, 60 g,  si mi-am curatat ustensilele cu care urma sa-mi bat albusurile. Am schimbat bolul de plastic cu unul de inox si l-am degresat cu o felie de lamaie, apoi l-am sters cu prosop de hartie. La fel si cu bratele mixerului.

Am batut rapid albusurile, apoi am adaugat zahar tos, 65 g, si am continuat sa le mixez pana cand am considerat ca spuma are consistenta ceruta. Am adaugat peste albusuri partea uscata (faina de migdle+cacao+zaharul pudra) in trei ture amestecand incet, cu miscari ample/prin impaturire, cum fac francezii aia care rastoarna albusurile peste partea uscata. Am ajuns la o consistenta densa dar solida-ish, sturdy, termen echivalent n-am gasit in romana.

Am turnat aluatu’ in punga de spritat si am facut niste banuti mai mari decat data trecuta, tinand punga perpendiculara pe tava. Am lovit tava ca sa se pleosteasca frumos aluatu si sa iasa eventualele bule de aer, le-am pus pe dos-u tavii (cum am vazut intr-un filmulet pe care nu-l mai gasesc) si le-am lasat in bucatarie, usa inchisa, sa se faca pojghita. Cu cat sunt mai vechi albusurile, cu atat se formeaza pojghita aia mai repede. Dupa 25-30 minute le-am verificat si erau gata de bagat in cuptor.

Cand sa pornesc cuptoru, NU ERA GAZ. Nimic..  am coborat sa ma uit daca este vreun anunt ca se intrerup ‘gazele’ si nimic. Nu avem contor separat de bloc, deci n-avea cum sa se fi taiat doar la noi. Am inspectat aragazu peste tot si dupa vreo 5 minute am sunat  sa anunt ca nu este gaz. GDF SUEZ stiau. N-aveam gaz din cauza unei urgente, n-o avut timp sa anunte.

BUN, prajiturelele mele erau deja compromise, daca se usuca prea tare, se crapa la copt. Nu-mi venea sa le arunc la gunoi, asa ca am facut ce fac inainte sa ma dau batuta, plang de ciuda.

 

Noroc cu Cristi si cu Dan&Olivia care stau la 7 minute de noi. La 11 noaptea i-am sunat sa mergem la ei. Am inhatat tavile cu macaronii deja uscati 40 minute si ne-am dus pe capu lor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O iesit neasteptat de bine, i-am topit rapid, umpluti cu o crema improvizata din gem de caise.

Advertisements